Damian Marley ft. Stephen Marley & Capleton - It Was Written

sober - tool

JOURNEY TO THE PAST - AALIYAH

17 iulie - DRUM AND BASS VERSUS PARTY- in FIRE CLUB!

Bring The Noise prezinta : VERSUS Night

ATENTIE - PRIMUL EVENIMENT DE MUZICA ELECTRONICA in CLUB FIRE!!!!!!!!


Line-up :


CUM VREI Vs DPRESSION

MINUS vs MOLOH

C9H13NO3 vs WEIRDO

KILDAZY vs KIDLAZY

CREEP vs KATALEPSYS



intrare: LIBERA

prezentza: OBLIGATORIE

SUMIREGUSA (Wild Violet)

Mono no aware
Murasaki iro no hana
Haru no hana
To fuyu mo koyuki
Harahara
Shizen no bi kana
Ah! Midori no ha to
Aki no iro
Kaze no koe
Tori no saezuri
Kanashii umi
Yorokobino umi
Yama
Koishi
Ayamegusa

(Haiku written by MATSUO BASHO, and also sung by ENYA)

The poignancy of things
A purple flower
The blossoms of spring
and the light snow of winter
How they fall.
The beauty of nature
A green leaf and
Autumn colors.
The voice of the wind
The song of birds
A sad sea
A joyfull sea
Mountains
Pebbles
A wild iris.

RUSSIAN LOVE POEMS

Eu te'am iubit Si poate ca iubirea In suflet inca nu s'a stins de tot Dar nici neliniste si nici tristete Ea nu iti va mai da, asa socot Fara cuvinte te'am iubit Fara nadejde De gelozie si sfiala chinuita, De'a Domnul sa mai fii candva iubit Asa gingas, asa adanc, cum te'am iubit!!!

********

Iubirea, cum legenda spune E dorul cel nepotolit A doua suflete comune Predestinate sa se'adune Si...adunate, in sfarsit Din ele cel mai cu sfiala In inegalul lor duel Acela, fara indoiala Flamand de'o lume ideala, Iubind, se va topi doar el...

IEPURE TRAGIC ( Some Lamb, 1975 - Stan Rice)

Iepure tragic, un tablou.

Urechi ciulite, verzi, ca o frunza de porumb,

fruntea intunecata spre stele atintita...

Doar un tablou la mine pe perete, singuratic

asa cum si iepurii sunt,

asa cum nici macar nu sunt. Falci rosii, durdulii,

totul numai arta, botul adulmeca'n zare,

un obicei greu de pierdut sau nu...

Iepure tragic poti fi tu insuti; verzui-roscata spinarea,

pieptul mic, dar viguros, albastru.

Dar daca esti vreodata ispitit de astfel de schimbare,

Sa te pazesti de Trupul cel Adevarat, el

te rastoarna de pe armasarul tragic,

iti spulbera culoarea tragica, asa, ca o naluca

ce spulbera si marmura; si orice rana ti se inchide atunci

atat de repede, incat pana si apa

te poate pizmui.

Pictati pe foaia alba de hartie, iepurii sporesc

mai mult decat blestemul aruncat salbaticei lor inmultiri,

iar urechile ciulite li se preschimba in coarne.

Dar tu nu te lasa vrajit de tragicul vietii;

Cand te inhata aceasta capcana pentru iepuri

toate culorile par sabii de lumina,

iar foarfecele - Dumnezeul viu.

***************************************

TRAGIC RABBIT

Tragic rabbit, a painting.

The caked ears green like rolled corn.

The black forehead pointing at the stars.

A painting on my wall, alone

as rabbits are

and aren’t. Fat red cheek,

all Art, trembling nose,

a habit hard to break as not.

You too can be a tragic rabbit; green and red

your back, blue your manly little chest.

But if you’re ever goaded into being one

beware the True Flesh, it

will knock you off your tragic horse

and break your tragic colors like a ghost

breaks marble; your wounds will heal

so quickly water

will be jealous.

Rabbits on white paper painted

outgrow all charms against their breeding wild;

and their rolled corn ears become horns.

So watch out if the tragic life feels fine –

caught in that rabbit trap

all colors look like sunlight’s swords,

and scissors like The Living Lord.

THE ROSE - William Buttler Yeats (1865-1939)

When you are old, and grey

and full of sleep, and

nodding by the fire,

Take down this book

and slowly read, and dream

of the soft look your eyes had once;

And of their shadows

deep; how many loved your

moments of glad grace,

And loved your beauty

with love false or true;

But one man loved the

pilgrim soul in you,

And loved the sarrows

of your changing face.

And bending down

beside the glowing bars,

Murmur a little sadly,

How love fled, and paced

upon the mountains overhead,

And hid his face amid a crowd of stars.

TU

Pleci pentru o vreme din tine
Apoi, intr'o zi, te intorci
Totul aparent e bine.
Uneori insa vezi ceea ce trebuia sa fii.
O inima calda, si nu...
Umbra cu ganduri tarzii care esti.
Atunci stii ca n'ai invatat nimic,
Si pentru o vreme
Iarasi pleci sa stai cu chirie
Intr'un suflet mai bun
Si zi cu zi sa'l otravesti

ALFABETUL DUPA NICHITA STANESCU

"El a optat total pt poezie, neglijandu'si viata de familie, disciplina zilnica, sanatatea. Dar a fost o alegere constienta si asumata. Nu si'a construit un personaj, era un personaj. Si a trait risipind din fiinta lui. Nu putea altfel" - Dora Stanescu - interviu Iulia Arsintescu

Autoportret - Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.

Barbat - Nu naste, ci viseaza, - nu doarme, ci tine in mana arma!

Ceasuri - Ceasurile sunt bisericile noastre / De mana sau de buzunar, / De perete... Ne rugam luand cunostiinta / De bataia lor inscrisa pe cadavre...

Destainuire - Singura mea prada e viata mea. Tot ce pot pierde e viata mea.

Existenta - Cel mai miraculos fapt al existentei este faptul ca este.

Frumusete - Ea era frumoasa ca umbra unui gand, intre ape numai ea era pamant.

Geometrie - Geometria e linistea intamplarii!

Iubire - Atat de mult eu o iubeam pe ea ca insusi cerul se curba albastru.

Imbratisare - As fi vrut sa te pastrez in brate asa cum tin trupul copilariei, in trecut, cu mortile'i nerepetate si sa te'mbratisez cu coastele'as fi vrut.

Lectie de citire - Scriere este totul. Pestele e litera in alfabetul marii. O fraza sunt pasarile in zbor.

Matematica - Stim ca unu plus unu fac doi, dar eu si cu tine, nu stim, vai, nu stim cat facem.

Nemurire - Moartea e starea de dinainte de a te naste.

Oameni - Oamenii sunt pasari nemaiintalnite, cu aripile crescute inlauntru, care bat plutind, planand, intr'un aer mai curat - care e gandul.

Poezie - Poezia nu este lacrima, ea este insusi plansul.

Sinceritate - Sinceritatea poate fi o mizerie, iar adevarul pus in gura unui dihor, o murdarie!

Tristete - Tristetea mea aude nenascutii caini oe nenascutii oameni cum ii latra.

Varsta - Adolescenta e'o franghie de aur pe care n'o poti taia daca vrei, cu cutitul. Adolescenta e'o franghie de aur legand nadirul si zenitul.

Zestre - Nu pot sa am decat ceea ce au toti, acel ceva pe care l'ar avea toti absolut toti - ...stelele cand devin insumi, copacii cand sunt insumi, restul e o masinarie de ceas.

PATUL DE SPINI

Stau...privesc in jur...nimic...ma cuprinde un ingrozitor plictis. Simt cum ma prabusesc in podea...Brusc, intorc privirea si vad cum patul de spini ma cheama...imi face cu ochiul, ma atrage...incerc sa'i rezist, insa nici o sansa...parca m'a hipnotizat...ciudat, parca a prins viata...ma cheama...si dupa multe incercari a reusit sa ma captureze...parca a prins viata, ciudat...ma invaluie cu acei terifianti spini, care devin din ce in ce mai mari, mai ascutiti, mai ingrozitori. Simt cum vor sa'mi strapunga pielea...doare infernal...imi strapung pielea, incet, sa ma doara si mai tare...simt cum imi sfasie pielea, carnea, simt cum imi strapung carnea si curge sangele meu negru...simt caldura sangelui meu negru cum curge, se prelinge peste carnea strapunsa...si ustura, doare, se face un intuneric de groaza, iar sangele il simt cum umple toata camera........innot in propriul sangeeeee...............ma innec ...ajutor.....ajutoooorrrr!!! ma poate ajuta careva? simt cum ma scufund in acel pat de soini... parca au mai ramas doar oasele... spinii vor sa le sparga si pe ele... sa le sfaramiteze...sunt intr'un neant... ma scufund in neant...doar eu si neantul...neantul si cu mine. Eu sunt Neantul, am disparut, m'am dizolvat, spinii m'au facut praf, care a fost luat de o adiere a vortexului neantului...plutesc... inca mai pot sa simt... zbor...si simt caldura incendiara cum arde praful, cum ia foc... simt cum mor....si deodata din cenusa nou formata incep iar sa prind viata...ma transform..... prind aripi, niste aripi imense, negre si un nou corp care nu e nici pe departe ceva ce stiam ca exista... inca nu pot sa deslusesc in ce anume m'am transformat....straniu...sa fie o pasare...Pheonix...nu, nici pe departe...un Grifon....nici....un Sukkubus...posibil, dar totusi nu... un Inkkubus....nu.... ....terifiantii spini.....ii vad peste tot, ma invaluie....incerc sa'mi iau zborul totusi, poate voi afla despre noua "viata" cate vceva nou, poate mai gasesc pe cineva... dar sunt inca in neant... incerc sa ma uit prin jur, sa zaresc ceva... dar nimic insa... incep sa plang, dar lacrimile imi ard fata... simt cum ies aburi si fum... incerc sa dau din aripi, sa fac vant si racoare, dar aripile'mi, odata ce incep sa le flutur, raman prinse... m'au legat, fara sa simt... numai pot sa scap... incerc sa ma zbat, insa fara nici un rezultat... incep sa se auda niste zgomote... ciudate... parca ar fi niste hohote de ras sau de plans - nu'mi dau seama; incerc sa deslusesc zgomotul, sa vad de unde vine... ma inspaimanta... e peste tot, ma inconjoara... nu ma pot misca... tot ce pot face e sa ma zbat, sa incerc sa ma descatusez... ma simt captiva... ca intr'o colivie - cusca mai degraba - dar nici o bara, nimic. Neantul ma tine captiva... ma dor aripile... vreau sa'mi iau zborul, catre nicaieri, macar sa scap de acolo. Strig, tip, urlu... dar nu am voce... nimeni nu ma poate auzi... sau pot... si eu sunt cea care nu pot sa aud... linistedeplina, liniste de cavou, de mormant... un miros de putregai m'a razbit... nici nu'mi dau seama din ce parte vine... ma invaluie... simt cum intru in putrefactie... mi'e frica ... o frica inspaimantatoare... nu stiu cum sa scap. Salvati'ma... ajutor... ma poate ajuta careva? Nici nu mai pot sa simt... vreau sa simt, chiar si cand ma rup din lanturile cu care sunt incatusata... incerc, incerc... e foarte greu - parca ar fi de otel... fixate in niste colosi de stanca de metal, sau ce'o fo... incerc din nou, ma concentrez si - izbutesc pana la urma sa ma desprind din acele lanturi grele... aripile ma dor, sunt ranita, sangerez - acelasi sange negru care ma arde, insa acum pot sa simt... ma zbat, dau din aripi sa incerc sa scap din neant... doare - ma dor!... insa nu ma descurajez... e in pret libertatea mea - viata mea (cel putin cat a mai ramas din ea...); incerc sa prind curaj - macar sufletul nu m'a parasit - nu au putut sa mi'l rapeasca si pe el. HA, HA - sunt mai puternica decat voi (oricine-oricare'ati fi) mai puternica decat credeam - incep sa urc, chiar daca nu vad absolut nimic, stiu ca sufletu va gasi poarta spre iesirea din acest neant... va gasi drumul spre casa... aripile ma dor si urlu din rasputeri - dar stiu ca o sa fie bine... sau oare, asa o fi?!... cine stie - vreau doar sa scap de aici... usor, usor observ ca apare ceva - ma intampina ceva sau cineva... - se vede o gaura imensa, incerc sa trec, sa ma strecor... sper doar sa nu vina acel ceva/cineva dupa mine - am lasta dare din sangele meu in urma mea si bucati de aripi... pene / d'abia mai pot zbura... mai mult ma tarasc, pe ceva nemaisimtit, nemaiintalnit, nemaipipait, nemaimirosit pana acuma... straniu, dizgratios, dezgustator, scarbos... oribil, terifiant si ironic sau surprinzator, nu mi'e frica... ma simt bine, in ciuda faptului... imi vine sa rad chiar...sarcastic ce'i drept... si dupa multe eforturi... intr'un final reusesc sa ies - dar vai... nu era ce credeam, ce speram - era cu totul altceva... de nedescris... un abis... iar pe partea cealalta, limbi de foc... ce inghiteau orice le venea-iesea in cale, insa incercam sa'mi fac curaj... eutotusi aveam aripi - nu intregi, dar imi dadeau un pic de speranta... Asa ca am inceput sa traversez abisul, sa trec de acele limbi de foc; cand am ajuns in dreptul lor, parca incercau sa ma traga in jos cu limbile alea ce de sarpe veninos si perfid si suspicios. Ma lupt cum nu m'am mai luptat vreodata... e din ce in ce mai greu, aripile isi pierd din putere, corpul meu la fel, simt cum ma sting... m'au doborat... si acum flacarile ma savureaza, ma saruta cu gurile lor foarte reci (ciudat...), ma ating, vor sa'mi smulga ce'a mai ramas din aripi, sa'mi smulga fiecare particica a corpului... parca acum mi'e dor de acel neant... dar am ales sa ies - traiesc consecintele... nu mai am vlaga... sufletul si spiritul meu sunt pe duca, si pe ele vor sa le inghita, sa nu mai am nimic, sa nu mai existe nici o particica din mine, sa ma evapore... sa para ca nu mai exist... dar inca mai sunt si din ce mi'a mai ramas, ultimul lucru pe care l'am putut face a fost sa urlu din toata puterea ce o mai aveam... si nu am realizat ca... acel urlet, a trezit in acel moment, tot ce'mi distrusesera ei/ele... si iar am incercat sa fug... dar fara speranta... nu aveam unde... era sfarsitul... si intr'un final, mi'am dat seama in ce m'am transformat - un inger cazut si blestemat... nici o scapare.............ma evapor, dispar...ca un vampir la lumina soarelui.......acum sunt una cu Universul....o amintire.....una blestemata..........